Pasul al treilea

        Ajungem acum la pasul al treilea:

        (3) Acum, o dată ce ai venit la Hristos, întoarce-te și uită-te la viața ta prin ochii Lui și rupe-o în mod decisiv cu tot ce nu poate El să aprobe.

        Intenționat am așteptat să ajungi la acest stadiu înainte de a-ți cere să o rupi în mod hotărât cu toate piedicile, cu toate baricadile, cu toate păcatele, căci nu te poți vedea pe tine însuți cu adevărat până când nu te vezi cu ochii Lui. Până în clipa aceasta poate că te-ai comparat cu tine cel de altădată sau cu alții și în lumina acestei comparații nu te-ai văzut prea rău. Dar acum, după ce ai venit la Hristos, începi să vezi lucrurile prin ochii Lui și ceea ce vezi acum este o priveliște cu totul nouă. Lucruri care, văzute prin semilumina standardelor tale anterioare nu păreau prea rele, acum devin dintr-o dată intolerabile. Ele trebuie să dispară. Nu mai poți glumi cu ele.

         Într-o vară, la o întrunire a noastră pentru studiu și rugăciune, o femeie a îngropat o cutiuță, un simbol al tiraniei unui obicei, în nisipul de la picioarele unei cruci. O alta a spus că ea și-a înmormântat temerile și păcatele în stele, așa de departe încât să nu le mai poată ajunge niciodată. Fie că  ți le îngropi în nisip, fie că ți le îngropi în stele, îngroapă-le și pe mormântul lor încrustează inscripția ”definitiv” sau ”nu există înviere” pentru ele.

         În cadrul aceleiași întruniri, fiecăruia dintre noi i s-a încredințat o anumită lucrare – a mea era să adun hârtiile de pe jos. Am observat cu ocazia aceea că pe măsură ce treceau zilele se vedeau tot mai puține hârtii pe jos – conștiința pamenilor evolua și în direcția de a nu mai arunca hârtii pe jos. Dar nu îndeajuns, căci am observat că muți ascundeau hârtiile sub tufe. Conștiința lor era acum suficient de evoluată pentru a nu mai arunca hârtiile pe jos, dar nu îndeajuns de ridicată ca să scape cu totul de ele! Nu lăsa ca acțiunea de a renunța cu totul la păcate să se încheie la jumătate, printr-un compromis, nu te mulțumi cu o cunștiință care ascunde păcatul, dar nu o rupe definitiv cu el. Întoarce-te înapoi la locutile unde le-ai ascuns, la marginile subconștientului tău și scoate-le afară pe toate! Ele vor plânge, vor implora, se vor scuza, vor cere amânare, dar fii fără milă, scoate-le afară pe toate – nici unul nu trebuie lăsat în ascunzătoare.