Surogate în locul lui Dumnezeu

            Dacă credința și loialitatea față de ceva dincolo de sine – ceva care să dea un sens ultim, coerență și țel vieții – reprezintă o necesitate pentru sănătate, nu înseamnă oare că orice credință în ceva dincolo de sine poate să fie o înlocuire a lui Dumnezeu? Arta, muzica, patriotismul – nu vor lua acestea locul lui Dumnezeu? De ce este Dumnezeu necesar?

            Nu încape îndoială că toate aceste interese vor ajuta să te ridici desupra ta însuți și prin aceasta ele sunt adevărate ajutoare, însă nu atind în ultimă instanță punctul central. Căci există un cuvânt foarte important în formularea: ”Ceva care să dea un sens ultim, o coerență ultimă și un țel ultim vieții.” Oare lucrurile menționate mai sus dau un ultim sens și țel vieții? Ele pot da un ”sens” local și temporar anumitor porțiuni sau sectoare ale vieții, și prin aceasta pot sa o ”coerență” temporară vieții, dar dacă lor le lipsește ”sensul total” și ”țelul ultim”, atunci ”sensul” și ”coerența” se destramă în bucăți. Nici unul din aceste sensuri nu dau vieții un țel unic, decât Dumnezeu; de aceea, doar Dumnezeu poate să închege viața, să o facă ”coerentă”. Apostolul Pavel spune despre Hristos: ”Toate lucrurile se țin prin El.” Cu siguranță, deoarece El este ființa ultimă, viața umană a lui Dumnezeu.

            Orice altceva decât Dumnezeu te va lăsa în cele din urmă baltă. Coué a propovăduit metoda autosugestiei, adică metoda de a-ți spune ție însuți: ”În fiecare zi și în orice împrejurare merg din bine în mai bine.” Această metodă este bună, dar nu suficient de bună, deoarece Coué însuși a murit de inimă rea din cauză că ziarele din lumea întreagă și oamenii în general i-au luat în râs metoda. El n-a putut suporta acest haz general. Metoda lui ar fi trebuit să-l facă în stare ca, în ciuda tuturor, să zică: ”În fiecare zi și în orice împrejurare, eu merg din bine în mai bine.” Dar el n-a fost în stare să suporte și să zâmbească în ciuda tuturor. Metoda lui de a se ridica pe sine însuși trăgându-se de șireturile pantofilor n-a fost eficace. Ea nu era înrădăcinată în realitatea eternă, de aceea, în vreme de criză, l-a lăsat baltă. Când un prieten al meu a început un turneu de evanghelizare, o doamnă în vârstă și înțeleaptă i-a spus: ”Nu le da oamenilor nimic mai puțin decât pe Dumnezeu.” Orice mai puțin, orice mai prejos te va lăsa în pană, oricât ar părea de bun la început.