Tu ești pentru loialitate față de Dumnezeu

            Luăm acum acești 15 dușmani și-i înfruntăm unul câte unul.

Primul este acela de care ne-am ocupat în studiul nostru preliminar: lipsa unei credințe și a unei loialități față de ceva dincolo de sine – ceva care dă sens ultim, o coerență și un țel vieții. Noi, desigur, credem că acest ceva este cineva – adică Dumnezeu.

            Dar fie de crezi ori nu crezi că acest ceva dincolo de sine este Dumnezeu, necesitatea fundamentală rămâne aceeași. Ca să funcționezi bine, ca să fii felul de persoană care ar trebui să fii, e nevoie să crezi în Ceva dincolo de tine însuți și să-i fii loial. De ce? Răspunsul este că așa ești făcut, așa este structura ființei tale. Necesitatea acestei atașări și loialități este întipărită în ființa ta. E suspiciune? Ei bine, iată afirmațiile făcute de dr. Jung, care nu avea prejudecăți religioase. Între dr. Jung și un pacient a avut loc următorul dialog:

            Dr. Jung: ”Dumneata suferi de pierderea credinței în Dumnezeu și într-o viață viitoare.”

            Pacientul: ”Dar, domnule doctor, credeți dumneavoastră că doctrinele acestea sunt adevărate?”

            Dr. Jung: ”Asta nu mai ține de meseria mea. Eu sunt medic, nu preot, eu pot să-ți spun doar dacă îți recapeți credința, te faci bine. Dacă nu ți-o recapeți, nu te poți face bine.”

            De ce a spus faimosul psihiatru acest lucru? Pentru simplul motiv că experiența îl învățase că aceasta este un principiu al funcționării vieții. Viața are nevoie de ceva situat în afara ei, în care să-și ancoreze iubirea și loialitatea, altfel se dezintegrează! Eu însumi tratez sute de asemenea cazuri. Ultimul a fost acela al unei femei inteligente cu patru copii minunați și cu un soț loial și care, din cauză că soțului nu-i plăcea să meargă la biserică, a renunțat și ea să meargă. Treptat, și-a pierdut credința în Dumnezeu, apoi și-a pierdut interesul față de familie, apoi a cunoscut o prăbușire nervoasă și în final a ajuns pe mâna psihiatrilor. Nu are nici o boală fizică, numai că atunci când a dispărut Dumnezeu, a dispărut sensul vieții și cu aceasta întreaga viață s-a dezintegrat, fapt care a avut ca rezultat un colaps nervos. Acum, ea L-a găsit din nou pe Dumnezeu și, deci, baza sănătății ei. După ce L-a găsit pe Dumnezeu, a putut să doarmă noaptea următoare și celelalte nopți fără somnifere – și asta pentru prima dată după multe luni de zile.