Când noi devenim Dumnezeu

            Am studiat primul dintre cei 15 dușmani majori ai unei vieți sănătoase, ritmice și anume lipsa unei credințe și a unei loialități față de ceva dincolo de sine, ceva care să sens ultim, coerență și țel vieții. Ajungem acum la al doilea: egocentrismul.

            Acesta provine din primul, așa cum fructul se trage dintr-o rădăcină. Când Dumnezeu nu mai este centrul, noi devenim Dumnezeu. Observați cum li se spune evreilor în Deuteronom 4:25: ”...dacă vă veți strica, dacă vă veți face chipuri cioplite...” Adică atunci când părtășia unui om cu Dumnezeu se strică, automat el caută să-și facă alt Dumnezeu și de obicei acest altul este omul însuși. El își devine însuși idol. Aldous Huxley scria că: ”unul dintre rezultatele stranii ale progresului științific este întoarcerea de la monoteism către idolatriile locale.” Și când aceste idolatrii nu sunt statul, rasa sau clasa – care nu sunt altceva decât eul hiperbolizat – atunci ele sunt pur și simplu eul personal. Când Îl pierdem pe Dumnezeu, ne devenim nouă înșine Dumnezeu.

            Dar această centrare în noi înșine are un efect dezastruos chiar asupra celui asupra căruia ne concentrăm. La prima vedere, am crede că dacă ne întoarcem către noi înșine și ne concentrăm asupra noastră, ar trebui să creștem datorită acestei autocultivări a eului. Dar se întâmplă cu totul invers. Toate persoanele egocentrice sunt persoane dezbinate, frământate de contradicții, chiar și în cazul când se concentrează asupra lor înseși din motive religioase. Dacă te concentrezi asupra ta din motive artistice, religioase, financiare sau pur și simplu din motive egoiste, rezultatul este același – eul se destramă.

            Cei care se concentrează asupra lor înșiși și își aleg propria cale, constă că aceasta nu le place; ei fac ce le place și apoi nu le place ce fac; se exprimă pe ei înșiși și constă că eul pe care l-au exprimat și-a pierdut orice farmec în mâinile lor. Și această dezbinare, deteriorare și pierdere a valorii nu se oprește doar la suflet; ea se extinde mai departe la nervi și la țesuturi și le otrăvește cu boală, atât funcțională cât și structurală. Aceasta dă la iveală faptul că aceste persoane acționează împotriva unei legi fundamentale a vieții, adânc înrădăcinată în structura lucrurilor. Mai multe persoane sunt zdrobite de legea aceasta decât de orice alt lucru al vieții. Care este această lege?