A ne avea ființa în El

            Viața este un lucru neliniștit și dezbinat până când ne dăruim ființa Cuiva dincolo de noi înșine, până în momentul când ascultăm de Cineva ultim și când Îl ascultăm în mod suprem. Știința confirmă această afirmație. Un medic mi-a spus odată: ”Dacă trei sferturi dintre pacienții mei L-ar găsi pe Dumnezeu, ei s-ar face bine prin asta.” Un psihiatru din Hollywood, care primește onorarii serioase de la pacienții săi din lumea filmului, i-a mărturisit unui prieten: ”Cei mai mulți dintre pacienții mei nu de mine au nevoie; au nevoie de banca pocăinței; au nevoie de împăcare cu Dumnezeu.”

            Dacă lucrul acesta este adevărat, atunci de ce nu-L găsesc pe Dumnezeu mai mulți dintre ei? Compromisurile în viața practică Îl fac pe Dumnezeu nereal. Vom cunoaște din Dumnezeu atât cât suntem gata să punem în practică, și nimic mai mult.

            Un alt motiv este lipsa de credință acaparatoare, a unei credințe care să-L însușească pe Dumnezeu. Pavel ne spune că: În El avem viața, mișcarea și ființa. Noi trăim și ne mișcăm în Dumnezeu, căci El este inevitabil. Chiar și de negat nu-L putem nega decât cu puterea pe care ne-o dă El. Suntem, deci, obligați să trăim în El și să ne mișcam în El chiar și atunci când, prin viețile noatre, Îl călcăm în picioare. Și totuși, noi nu avem ființa în El. Ajungem la faliment atunci când este vorba să ne însușim uluitoarele Lui resurse. Și ajungem la faliment deoarece nu luăm ce ne oferă El. Cu toate că nimic nu poate fi mai simplu ca aceasta.

            Isus zice: ”Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine” (Ioan 14:4). Credința trebuie să devină un obicei vital, ceva care să nu lipsească nici o clipă dina viața ta. Trebuie să crezi dacă vrei să trăiești. Dacă ai o zi fără credință, atunci în dimineața aceea n-ai mai servi micul dejun, deoarece n-ai mai avea siguranța că mâncarea nu este otrăvită. Mâncatul presupune credință în cel ce gătește mâncarea. N-ai mai pleca la universitate, deoarece n-ai avea siguranța că profesorul vine și el. Și în felul acesta, absolut toate acțiunile pe care le întreprinzi ziua întreagă sunt acte ale credinței. Trăiește prin credință. Fără credință, viața ar fi imediat paralizată. Și atunci, vine Isus și-ți zice: ”Tu crezi – crede, deci, în Dumnezeu.” Adică, de vreme ce crezi, crede în ceea ce este     suprem – în Dumnezeu. De ce să-ți cheltuiești credința în lucruri minore și inferioare și să refuzi să ți-o dăruiești Celui Suprem?