Ego-centrat și ego-dezbinat

            Legea pe care o descopăr și de care sunt înfrânți indivizi, grupuri și națiuni atunci când devin egocentrici este aceasta: ”Oricine își va salva viața și-o va pierde.” Cu alte cuvinte, concentrează-te asupra ta însuți și te vei destrăma în bucăți nu numai spiritual, ci și din punct de vedere material și fizic.

            Motivul pentru care se întâmplă astfel este evident. Cele trei impulsuri sau instincte care ne domină sunt eul, sexul și instinctul de turmă, sau instinctul social. Este evident că instinctul egoist este îndreptat către sine însuși; instinctul social este îndreptat către ceilalți; instinctul sexual este îndreptat în parte către sine și în parte spre altul. Așa că, de fapt, există două instincte motrice – cel egoist și cel altruist, cel îndreptat spre sine și cel îndreptat spre ceilalți. Ambele trebuie satisfăcute în proporție justă – în caz contrar, viața devine frustrare și nefericire.

            Sunt oameni care cred că creștinismul îi învață că trebuie să-i iubească pe alții dar nu și pe ei înșiși. E o greșeală. Creștinismul propovăduiește dragostea de sine: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dacă nu te iubești pe tine însuți, nu te dezvolți. Așa că toate încercările de a elimina eul sfârșesc în ipocrizie și în dezastru. Dacă îți dai eul pe ușă afară, el se va întoarce pe fereastră și poate sub formă deghizată. Vorbind cinstit și sincer, tu trebuie să te iubești pe tine însuți, dar nu ca stăpân, ci ca slujitor – căci eul este un slujitor minunat, dar un stăpân înspăimântător. Aceia care-i iubesc pe alții fără să se iubească pe sine, permitându-le în felul acesta altora să le acapareze viața, să-i stoarcă de toată energia, au un sfârșit dezastruos. Pe de altă parte, dacă omul își organizează viața în jurul lui însuși devine egocentric și atunci, e absolut sigur, dezastrul va fi de partea lui. Pronunță Dumnezeu o judecată din ceruri asupra acelei vieți?  Nu tocmai; judecata are loc și prin înseși legile inerente ființei omenești: persoana respectivă se trezește a fi în război cu sine însăși. Instinctul său altruist este frustrat și nedezvoltat; și, din această cauză, omul este nesatisfăcut și nefericit. Probabil că nu-și dă seama ce-i rău, ce nu este în regulă cu sine. Maladia este însă simplă; el este o casă dezbinată împotriva ei înseși și, din această cauză, o casă fără durabilitate. Orice persoană egocentrică este o persoană care încearcă imposibilul – să trăiască împotriva ei înseși.