Trăind într-o stare de egocentrare

            Când începe destrămarea lăuntrică a persoanelor egocentrice, acestea se uită cu jale la ele și au o neîmpăcată milă de sine. Ele simt că viața este prea grea și sunt gata să dea vina pe oricine afară de sine. Cunosc un asemenea caz tipic. E acela al unei femei minunate care a suferit o cădere psihică totală pentru simplul motiv că a trăit într-o permanentă preocupare de sine, compătimindu-se fără încetare. Cei care, voindu-i binele, încercau să o schimbe, o persecutau. Viața i-a fost blocată total din cauza egocentrării. Dacă ar fi mutat centrul de la sine la Dumnezeu, s-ar fi desfăcut acea blocare interioară și ea ar fi fost curățită și eliberată. Ea nu era în stare să zică nici măcar ”îmi pare rău”, fără să mai vorbim de ”iartă-mă”. Aceasta din cauza atitudinii ei de autoapărare. Momentul în care s-a apropiat cel mai mult de ”îmi pare rău” a fost acela când a zis: ”Da, îmi pare rău! Îmi pare rău că nu m-am îngrijit mai mult de sănătatea mea...” Pocăința ei conținea însă o notă de autoreferință. Ea este încă blocată și va fi astfel până când își va lua pânza de pe ochi. Ea a legat mâinile lui Dumnezeu și ale omului. Ei nu mai sunt în stare să o ajute.

            O astfel de persoană egocentrică atrage boala spre sine, întocmai cum un magnet atrage pilitura de fier. Persoanele defavorizate se bucură de toată simpatia mea și vor avea întotdeauna sptijinul și efortul meu pentru a câștiga o egalitate de șanse. Dar în civilizația noastră, persoanele defavorizate sunt în primejdie mult mai mare decât celelalte. Ele sunt sufletele – și trupurile -  destrămate ale civilizației noastre.

            Cunosc o fată căreia civilizația noastră i-a aruncat în brațe tot ceea ce a fost cu putință, bani, ocazii, posibilități etc. Dar, din cauză că ea este egocentrică, nu se poate bucura de nici una din ele. Orice boală care apare în apropierea ei o lovește și pe ea. Ea atrage boala și melancolia ca un magnet; căci aceasta este soarta egocentricului. Începe prin a atrage viața către sine, bucuriile ei, emoțiile ei, dar în final nu reușește decât să atragă tristețea, deziluzia și boala – spirituală, mintală, fizică.