Egocentrismul în religie

            Egocentrismul poate fi religios, poate fi preocupat de mântuirea propriului suflet sau a sufletelor altora. Dar el va fi, totuși, egocentrism și va fi totuși, distructiv.

            O femeie foarte religioasă suferea de poliatrită. În cele din urmă, s-a descoperit că la originea bolii ei stătea dorința nestăpânită de a-și domina familia, cu toate că dorea acest lucru spre binele lor. Ea și-a predat această dorință lui Dumnezeu, a încetat să mai dorească să domine familia – cu toată presupunerea că dorise acest lucru spre binele lor – și atât viața ei spirituală, cât și cea fizică au fost limpezite, iar poliartrita a dispărut.

            Un om de afaceri s-a încredințat unui psihiatru spre tratare. În cinci ani, el a cheltuit 60.000 de dolari numai ca să fie descompus în bucățele. I-a supus psihiatrului spre analizare mai mult de o mie de vise, adeseori câte 5, 6 dintr-o singură noapte. În toată această perioadă a ținut la îndemână hârtie și creion ca să noteze imediat ce se trezește visele ce l-au trezit. La sfârșitul celor cinci ani, omul era complet destrămat lăuntric. Psihanalistul l-a analizat, l-a ”demontat”, dar n-a mai știut cum să ”asambleze” din nou părțile componente pe o nouă bază. Cunoașterea de sine nu înseamnă vindecare. În anumite privințe, omul a simțit o mica îmbunătățire, dar miezul personalității sale n-a putut fi vindecat – și anume eul său dezbinat. Și-a dat seama că această autocercetare nu dă roade, așa că a renunțat și la această ultimă proptea pe care se sprijinise – psihanalistul său. În timp că părăsea cabinetul, l-a copleșit un sentiment de nemărginită tristețe, de amărăciune, de singurătate la gândul că frângându-se și această ultimă proptea, nu mai are de ce să se sprijine. Dintr-o dată i s-a părut că aude o voce: ”Uită-te încoace.” Era vocea lui Hristos care îi zicea: ”Întoarce-ți privirea de la propriile tale suferințe, de la frica, și eșecurile tale! Uită-te la Mine!” Vocea venea ca un aer curat în atmosfera fetidă a egocentrismului. Și el și-a întors privirea de la sine către Hristos. Și privirea aceasta a fost urmată de o ridicare ce l-a scos din sine însuși, l-a eliberat de sine însuși. Astăzi, cu o încredere în viață complet înnoită, omul este sănătos, armonios și util.