marți, 7 decembrie 2010

În dezacord cu sine însuși – și cu alții


            Egocentricul nu o poate scoate la capăt cu sine însuși și, din această cauză, el nu o poate scoate la capăt nici cu ceilalți. El se închide în sine și, chiar prin acest fapt, se izolează de ceilalți fără însă a uita să-i blameze pe aceștia de această izolare. Egocentricul aruncă în general întreaga vină pentru necazurile sale pe alții sau pe împrejurări. Dacă ceilalți oameni n-ar fi greșiți și dacă împrejurările nu i-ar fi ostile, atunci totul ar fi în regulă. El ar fi gata să facă orice, numai să nu înfrunte adevărul motiv al necazurilor sale – pe sine însuși. Motivul pentru care nu se poate împăca cu ceilalți oameni este că el este în dezacord cu sine însuși.
            În timpul războiului civil, un tânăr care venise să-și viziteze într-un spital fratele rănit, a ieșit în fugă din salonul acestuia și s-a izbit de președintele Lincoln. Fără să știe cine e, tânărul i-a spus furios: ”Nu poți să te dai la o parte din calea unui gentleman?” La care Lincoln, fără să spună cine este, i-a răspuns: ”Tinere, ce necaz porți în suflet?” Lincoln și-a dat seama într-o clipită că tânărul avea ceva pe suflet, altfel n-ar fi fost atât de agresiv. Cineva a exprimat acest fenomen astfel: ”Vrei să știi care sunt punctele slabe ale cuiva? Notează care sunt defectele pe care le descoperă el altora.” De obicei, el va scoate în evidență ceea ce este rău în alții, ca o compensație pentru ceea ce este rău în sine însuși.
            Cercul vicios trebuie rupt. Cum? Fie de către persoana respectivă, printr-o rupere deliberată, printr-o predare de sine unui centru de viață superior, fie printr-un act de iubire din partea altcuiva, care să-l îmbrâncească din sine însuși în altul. Dr. William Sandler, un faimos psihiatru, povestește despre o fetiță de opt ani care părea incorigibilă. Făcea totul pe dos. O auzise mama ei spunând că ea este o fetiță nedorită. ”Nimeni nu mă iubește”, a început să-și zică fetița. Și a început să se poarte așa încât în curând într-adevăr nimeni n-a mai iubit-o. Dr. Sandler a descoperit sursa răului și i-a zis fetiței: ”Dar, draga mea, nu este adevărat, eu te iubesc cu-adevărat.” Fetița a făcut ochii mari, s-a apropriat de el, i s-a așezat pe genunchi și l-a sărutat, în timp ce lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. S-a întors la mama ei, s-a împăcat cu ea și de atunci încolo a fost o altă fetiță. Toată ființa ei era schimbată, iar situația ei școlară s-a îmbunătățit. Cineva a rupt centrul egocentrismului printr-un act de iubire care a împins-o spre un nou centru de referință.

0 commenti:

Trimiteți un comentariu