Ieri am văzut că mânia este o forță motrice – ea transmite adrenalină în sânge și atunci ești gata de luptă sau de fugă. Dacă vrei ca mânia să fie constructivă, ea trebuie să fie pusă în slujba unor cauze majore. Trebuie să fie ca exploziile din motorul automobilului care sunt subordonate scopului și te poartă spre destinație. Dar dacă în loc să ții sub control exploziile, dai foc benzinei din rezervor dintr-o dată, atunci te vei distruge pe tine și vei distruge și mașina, printr-o uriașă explozie.
Isus a fost un exemplu de mânie controlată. Când a vrut să vindece omul cu mâna uscată, S-a uitat împrejur și a văzut fețele încruntate ale celor ce se opuneau acelor minuni din cauză că era o zi de Sabat. ”Și-a rotit privirile cu mânie peste ei, mâhnit de împietrirea inimii lor” (Marcu 3:5). Aici, mânia Lui nu este o pică personală sau un orgoliu rănit, ci îndurerarea din cauza împietririi inimilor oamenilor care ar fi putut bloca vindecarea bietului nenorocit. Mânia Lui L-a ajutat să Se opună acestor oameni. Din această cauză ea este o mânie dreaptă.
Mânia este dreaptă atunci când conține în ea durere pentru ceea ce li se întâmplă altora, și nu pică pentru ceea ce ți se întâmplă ție însuți. Dar aici trebuie să umbli cu mare atenție, deoarece mintea îți poate juca feste; ea își va îmbrăca propriile resentimente în hainele unei indignări evlavioase și religioase și ele se vor defila în felul acesta prin fața eului nostru religios. Mulți sunt aceia care luptă pentru principii, când de fapt ei luptă doar din pică și mândrie personală.
Dar mânia dreaptă, chiar și atunci când este curată ca lacrima, nu trebuie păstrată peste noapte. ”Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră.” Iată o mânie care nu păcătuiește și care totuși nu trebuie păstrată peste noapte, ca să nu corodeze sufletul cu amărăciunea ei.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu