Pune centrul în ordine

            Trebuie să ai relații bune cu patru lumi: (1) cu tine însuți; (2) cu lucrurile; (3) cu fratele tău; (4) cu Dumnezeu. Până când nu stabilești relații sănătoase cu Dumnezeu în părtăție și ascultare, nici una dintre celelalte trei relații nu vor fi în ordine. Nu vei fi în ritm și în pace cu tine însuți, cu lucrurile și cu fratele tău până când centrul nu va fi în ordine. Când centrul este în ordine, circumferința i se va adapta lui în mod automat. O soție a spus despre soțul ei: ”Are o minte sclipitoare, dar refuză să se odihnească în Cel Veșnic.” De aici izvora neliniștea lui cu sine însuși, cu lucrurile și cu semenii săi.

            Turnul capelei unei mari universități în care pastorul este un umanist (filozof care propovăduiește valoarea omului fără să creadă în Dumnezeu) are o morișcă de vânt în loc de cruce, ceea ce simbolizează că oamenii sunt întorși în toate direcțiile de către vânturile împrejurărilor, atunci când nu-și mai au fundamentul în Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate da statornicie neschimbătoare vieții. Atunci de ce nu-și găsesc oamenii odihnă în Dumnezeu? Pentru că încearcă să și-o găsească în altă parte. Ei încearcă să-L iubească pe Dumnezeu cu partea superficială a iubirii lor, și nu cu adâncul cel mai adânc al sufletului lor. Și atunci, acea afecțiune adâncă le determină gândirea, căci oamenii judecă mai mult cu emoțiile decât cu mintea. Afecțiunile atrag raționamentele către ele, așa cum atrage magnetul pilitura de fier. Oamenii își pierd credința în Dumnezeu nu atât prin îndoiala onestă, cât prin păcat necinstit. Un strălucit director de școală, cu un salariu de 2.000 de dolari pe lună, vorbea minunat despre credința în Dumnezeu pe care o avea. Și apoi, credința i s-a schimbat. La începutul noului an, el a rostit un discurs care a șocat pe toată lumea. Printre altele a spus: ”Creștinismul este învechit! El și-a pierdut actualitatea și efectul în lume.” Nimeni nu știa atunci că la baza acelei decăderi era o decădere morală. Directorul își găsise o amantă. Faptul a fost descoperit, a urmat un scandal și directorul a fost demis. Argumentele lui nu erau altceva decât produsele unei minți care încerca să găsească o justificare a sentimentelor.

            După una dintre predicile mele, un bancher s-a plimbat dintr-o parte în alta a camerei noaptea întreagă, iar fiica lui a plâns toată noaptea. Ambii trăiau în păcat și nu puteau accepta să se odihnească în Cel Veșnic. De aici neodihna lor.