Resentimentele provoacă autocompătimire

            Într-un accident de automobil, o femeie a suferit o fractură a gâtului și o ruptură a unui nerv la baza coloanei vertebrale, fapt din care a rezultat paralizia ambelor picioare. Ea este condamnată să se deplaseze într-un cărucior acum, după ce suferința inițială este de domeniul trecutului. Dar a înfruntat toată tragedia cu un spirit de credință, de încredere și de voie bună. De aceea este și acum strălucitoare, în ciuda tragediei! La masa din instituția unde lucrează, ea prezidează ca o regină – și face lucrul acesta dintr-un cărucior pentru paralitici! De multe ori se organizează întruniri între ea și pacienți deprimați, pentru ca aceștia să-și recapete curajul prin exemplul și personalitatea ei. Ea este desupra împrejurărilor. Dar soțul ei a reacționat cu totul altfel. El n-a fost rănit în accident, dar a fost rănit în suflet. S-a amărât, s-a înăcrit și nu poate să-l mai ierte pe omul care a comis accidentul. Resentimentele i-au erodat viața și meseria. Aceeași tragedie li s-a îmtâmplat amândurora, dar reacția lor a fost cu totul diferită. Femeia a ieșit cu gâtul frânt, dar cu spiritul neatins; soțul a scăpat cu trupul intact, dar cu sufletul frânt. Resentimentele eu fost cele care l-au distrus.

            O femeie cu o pregătire academică deosebită și cu toate cărările vieții deschise înaintea ei, este neîmpăcată și înfrântă, deoarece nu-i poate ierta surorii ei că s-a căsătorit și a lăsat-o pe ea singură. Resentimentul ei se manifestă sub formă de autocompătimire, pentru că a fost lăsată singură pe lume. Viața i-a devenit imposibilă și ei și celor din jurul ei, din cauza acestui resentiment fundamental.

            Este evident că a nutri ură și resentimente echivalează cu a arunca un fier ruginit în mecanismul fin al vieții. Tu ai fost făcut structural pentru voie bună – cu alte cuvinte pentru dragoste creștină. Când încerci cealaltă cale, mecanismul vieții se strică sau, dacă nu, cel puțin funcționează atât de prost încât te lasă epuizat și ineficace. Era este nisip în mecanismul vieții. Dragostea este ulei și viața funcționează mai bine cu ulei decât cu nisip. Cel ce iubește, îi iubește pe alții și se iubește pe sine; cel ce urăște, îi urăște pe alții și se urăsc pe sine.