miercuri, 26 ianuarie 2011

Alte sugestii pentru felul în care nu trebuie să tratăm resentimentele


Ieri am luat în considerare două moduri în care nu trebuie să încercăm să tratăm resentimentele și urile și anume suprimarea și exprimarea.
            A te suprima înseamnă a crea o tumoare în adâncul ființei noastre inconștiente, iar a le exprima înseamnă a crea un abces în relațiile noastre cu alții. Mai mult, dacă le-o vom spune altora ”de la obraz”, este foarte probabil că ne vom pierde obrazul!
            (3) Nu ne este de mare folos să încercăm să fugim de împrejurările care ne produc resentimente. Un medic l-a găsit pe unul dintre pacienții săi nervos, fără somn, prăbușit din punct de vedere psihic. El l-a întrebat dacă ceilalți din casă sunt sănătoși și fericiți și pacientul a răspuns afirmativ. Dar apoi, în treacăt, el a adăugat că nu se împacă prea bine cu soacra lui. Aceasta  era de fapt punctul în conflict. Medicul l-a obligat pe pacient să plece cu soția sa în concediu, departe de soacră. Era o metodă bună, dar nu suficientă, căci deși urma o perioadă de relaxare și de scădere a tensiunii, aceasta va crește din nou și inima se va împietri la gândul întoarcerii acasă la vechea situație. Remediul este, deci, temporar și prin urmare și destinderea este temporară.
(4) Alte descărcări bune, dar nu suficient de bune. Ca exemplu, doamna care zice: ”Când sunt plină de resentimente, mă duc la pian și mi le bat cu furie în sonatele lui Mozart, cerându-mi scuze de la marele compozitor.” O astfel de acțiune dă o ușurare temporară și acționează ca un canalizator al simțurilor, dar nu merge la rădăcina răului.     
(5) Soluția nu stă nici în a ne analiza în gând aceste resentimente. Aceasta nu face decât să le mărească. Ele vor pătrunde în toate domeniile vieții și vor strica totul. O femeie mi-a spus că atunci când intră în cămăruța ei să se roage, singurul lucru pe care îl poate face este: ”să-mi rumeg resentimentele.” Timpul de meditație și de rugăciune nu făcea altceva decât să aducă la suprafață ceea ce exista permanent în sufletul ei – o jignire nevindecată.
Toate acestea sunt încercări de a vindeca suprafața unei tumori. Și a vindeca doar suprafața tumorii este un act foarte primejdios, căci răul continuă să acționeze în profunzime. Otrava trebuia extrasă și neutralizată în mod radical.

0 commenti:

Trimiteți un comentariu