Credință în credința Lui

            Încă n-am terminat cu pasul repetării în gând a cuvintelor: ”În liniște și încredere va fi tăria noastră.” Dacă ”încredere” înseamnă a avea credință în Dumnezeu, atunci viața creștină nu este o încercare disperată de a te ridica în sus trăgându-te de șireturile pantofilor. Viața creștină înseamnă a cupla micimea noastră la măreția Lui, neisprăvirea noastră la desăvârșirea Lui, înseamnă a face ceea ce a făcut băiatul care i-a oferit lui Isus cei doi pești și cele cinci pâinișoare ale sale. Mulțimea aceea n-ar fi putut fi hrănită fără cooperarea lui, și nici doar cu pâinile și cu peștii lui. Dar el și cu Isus împreună au făcut totul.

            Adeseori, când n-am credință în propria-mi credință, trebuie să am credință în credința Lui. El mă face să cred în mine și în posibilitățile mele, când nu pot să fac lucrul acesta. Trebuie să mă ridic până la credința Lui în mine. O femeie prăbușită lăuntric mi-a zis: ”Eu nu am credință, dar cred în credința dumitale.” ”Bine, ia credința mea drept primul pas și apoi vei merge spre ceva infinit mai bun – spre credința în credința Lui.” Cu credința în credința Lui poți face tot, tot ceea ce trebuie făcut.

            Există un text care se referă la nevoia ta: ”Căci Domnul Dumnezeul tău nu te va părăsi” (Deuteronom 4:31). Credința nu este doar agățarea ta de Dumnezeu – ci este Dumnezeu care te ține pe tine. El nu te va părăsi. Așa cum spune Walt Whitman: ”Atâta vreme cât soarele nu refuză să strălucească, nici eu nu te voi refuza pe tine.” Spune întotdeauna sufletului tău: ”Tăria stă în liniște, în odihnă, în încredere.” Apoi spune-i: ”A spune că ceea ce trebuie să fie nu poate să fie este o scurtă, dar completă declarație de ateism.” Căci așa e! Spune-ți ție însuți: ”Ceea ce trebuie să fie poate să fie și eu voi face să fie.” Și o vei face, te vei întrece pe tine însuți, vei trece dincolo de tine.

            Un sfânt repetă mereu: ”Dumnezeu este. Dumnezeu este aici cu mine.” Aceasta creează încredere și credință.