Cultivarea credinței

            (5) Ca să am credința și încrederea pe care urmează să le împart altora, trebuie să întreprind o acțiune hotărâtă de cultivare a credinței. Dar cultivarea credinței nu înseamnă că eu voi încerca să o cultiv. Eu mă voi relaxa, mă voi destinde, mă voi lăsa transformat într-un canal al puterii care nu vine de la mine, și atunci Dumnezeu va face totul. Credeți că aceasta este o afirmație pioasă a unui predicator? Atunci ascultați ce zice dr. Fritz Künkel, un psihiatru de seamă: ”Atâta vreme cât eu sunt încrezător, am credință și umor; atâta vreme cât îi dau voie trupului meu, organelor mele, creierului meu să funcționeze așa cum vor ele să funcționeze, mă încred în natura mea și totul merge bine. Dar când nu mă mai încred, când începe să-mi fie teamă, când încep să-mi controlez firea, când nu mă mai încred în ea, când încerc să înlocuiesc funcționarea inconștientă a organelor mele prin puterea voinței, atunci descopăr că puterea voinței este neputincioasă. Încerc să înlocuiesc funcțiile mele naturale prin controlul conștient. Adică vreau să-L înlocuiesc pe Dumnezeu cu mine însumi. Nu pot înlocui natura. Eu nu pot face ca nervii mei, mușchii, genunchii mei să funcționeze. Când încerc aceasta, descopăr că noul stăpân este mai rău decât primul. Și atunci ficamea crește; de aceea  tensiunea inconștientă crește; de aceea primejdia crește, de aceea mă încordez și mai tare. Calea de ieșire din această situație este încrederea, credința, calmul, relaxarea.”

            Un om de afaceri mi-a zis: ”Din punct de vedere fizic și mintal, eu sunt bine, dar din punct de vedere emoțional sunt bolnav. Parcă aș fi pus mâna pe un fir de înaltă tensiune.” El încercase să adauge un cot la statura lui, prin îngrijorare și, după ce a început asta, nu mai știa cum să se oprească. A ști să te oprești, a ști să dai drumul sârmei, înseamnă să ai mai multă credință în Dumnezeu și în procedurile Lui decât în tine și în procedurile tale. Esența cultivării este relaxarea. Nu vei fi un bun muzician dacă te vei încorda prea tare: trebuie să fii relaxat și să lași ca muzica să te cuprindă, așa încât nu tu cânți muzica, ci muzica te cântă pe tine. Așa și cu Dumnezeu: nu-L folosi tu pe Dumnezeu – lasă-L pe El să te folosească pe tine. Atunci vei fi în stare să zici ca Walter Rauschenbusch: ”Frica mea s-a topit în marea liniște a lui Dumnezeu.”