Ajungem acum la al șaselea pas: (6) Ține minte că niciunul dintre lucrurile de care îți este teamă nu este mai rău decât frica însăși. Vorbesc foarte serios! Nimic din ceea ce se poate întâmpla nu este sau nu poate fi așa de dezastruos și de decumpănitor ca pătrunderea fricii și a îngrijorării în viața ta, căci dacă tu îți păstrezi centrul vieții intact, atunci poți sta tare împotrivă la orice. Sănătos la inimă, tu poți zice: "Poate veni lumea", dar rănit la inimă de frică și de îngrijorare, ești trântit la pământ de întâmplări- de cele reale și de cele inimaginare. Unii care luptă lupta vieții fără frică, luptă cu un singur dușman- cu situația reală cu care se confruntă, dar nu oricare luptă cu frica în sân luptă cu trei dușmani: cu situația reală, cu lucrurile imaginare născocite de frică, plus cu frica însăși. Frica este coloana a cincea din suflet (sabotorii care acționează în spatele frontului dușman), ea este calul troian care lansează din el dușmanii ce te capturează venind dinăuntru, mai înainte ca lupta reală cu dușmanul să fi început. Ia-ți de ureche frica ,
Căci ea-i inamica
Și zi fără frică
Eu știu că lucruri de care mi-e frică
În cele din urmă-i nimică;
Căci singura mea inamică
Ești tu însăți, bicisnică frică.
Numai tu în suflet poți face o rană;
Afară, deci, frică tirana!
Așa că, dacă extragem esența problemei, concluzia e că nu este nimic de care să ne fie frică decât frica, nimic de ce să ne îngrijorăm decât îngrijorarea.
Dar a rămâne la această exprimare banală, înseamnă să lăsăm ca frica noastră să se hrănească din frică și îngrijorarea din ingrijiorări. Aceasta ar fi fost atât de rău ca și cum ne-am teme și ne-am îngrijora de ceva obiectiv. Chiar și frica de frică trebuie să dispară. "Cum?" Concentrându-ne atenția nu asupra lucrului de care ne este frică sau asupra fricii de această frică, ci asupra lui Hristos, Mântuitorul de frică.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu