Îngrijorare înseamnă ateism

            Când îți spun că poți trăi fără frică și fără îngrijorare, cred ceea ce spun! Nu este o afirmație teoretică, ci un fapt. Cred că este cazul să mă opresc o clipă din prelegerea mea de teolog și să fac o mărturisire: după toate semnele exterioare, săptămâna în care am scris paginile acestea, ar fi trebuit să fie o săptămână de ingrijorare și de înfrângere, căci toate au mers prost. Toate eforturile mele interioare de a întrezări o bază pentru pace între Japonia și America au fost în zadar. Înțelegerea părea așa de apropiată și de posibilă, și dintr-o dată prăbușirea. Un lung război ne rânjește acum în față. Eu am fost izolat de muncă mea în India. Soția și copii mi-au rămas acolo, izolați pentru toată perioada războiului, și mai rău, războiul se apropie de locul unde se află ei. Poate că, pe când aceste pagini vor ajunge la tipar, ei vor fi în mijocul conflictului sau poate nu. Oricum săptămâna aceasta ar fi trebuit să-mi aducă îngrijorare și frică. Dar n-a fost așa. N-a existat niciun moment de îngrijorare. Am avut doar pace. Când o femeie mi-a zis într-o seară: "Astăzi ați avut o zi mai liberă, ați avut timp să vă îngrijorați", am tresărit în sufletul meu. "Timp să mă îngrijorez?". Ca și când un creștin ar avea vreodată timp să se îngrijoreze! Creștinul a izgonit îngrijorarea din vocabularul său.

            Cu aceasta ajungem la pasul al cincilea: (5) Adu-ți aminte că frica este un fel de ateism. O persoană care se îngrijorează spune de fapt: "Nu mă pot încrede în Dumnezeu, îmi voi lua soarta în propriile-mi mâini". Rezultatul? Îngrijorare, frustrare, încapacitatea de a înfrunta lucrurile atunci când ele vin asupra ta. Cu Dumnezeu e altfel: când poți înfrunta, copleși și asimila în folosul propriei tale vieți. Singur te izbești, te frămânți și te simți frustrat. Îngrijorarea zice: "Lui Dumneze nu-I pasă și deci, nu va mișca un deget- eu trebuie să mă îngrijorez să găsesc o ieșire". Credința însă spune: "Lui Dumnezeu sigur Îi pasă și împreună cu El vom găsi o ieșire. Eu ofer voința și El oferă puterea- în această combinație putem realiza totul." Îți amintești de întâmplarea cu Luther? Într-o dimineață, când era descurajat, soția lui a apărut îmbrăcată în negru. La întrebarea lui Luther ce înseamnă doliul acela, ea a răspuns: "Cum, n-ai auzit? A murit Dumnezeu." Luther a înțeles lecția, a văzut absorbitatea îngrijorării și așa ar trebuie s-o vezi și tu; Dumnezeu trăiește și vei trăi și tu!