vineri, 25 februarie 2011

Hotărăște să nu acționezi niciodată din frică


            (3) Așadar, eu hotărăsc să nu acționez din frică, ci să aștept până pot acționa în credință. Nu acționa niciodată din teamă, căci temerile sunt de obicei false. ”...să-l faci după chipul care ți   s-a arătat pe munte” (Exodul 26:30). Observăm că lui Moise modelul i-a fost arătat pe munte.    Nu-ți construi viața după nici un model construit în valea fricii. Așteaptă până urci pe muntele credinței și atunci construiește-ți planurile vieții.
            O soție sănătoasă și puternică s-a temut de naștere și a acceptat să i se facă avort. Nu existase nici un motiv fizic ca să nu poată naște copilul, dar frica i-a paralizat instinctul de reproducere. Și acum brațele ei vor rămâne pentru totdeauna fără copii. Frica a fost cea care a lăsat-o cu mâinile goale. Nimic din ceea ce s-ar fi putut întâmpla la naștere n-ar fi fost așa de rău ca durerea unei vieți condamnată să rămână cu mâinile goale, a instinctului ei de mamă neîmplinit, rămas ca o frustrare perpetuă. Ea s-a iubit pe sine. Și acum nu mai avea pe cine să iubească decât pe sine. Și eul pe care îl avea acum de iubit era un eu amar.
            Unul dintre cele mai mari spirite ale acestei epoci a spus odată: ”Ori de câte ori sunt într-o stare depresivă, mă abțin să iau decizii – nici o decizie până când nu ajung iar în vârf, stăpân pe mine și pe situații.”
            Toate momentele mele decizionale, deci, vor fi momente de credință, nu de frică. Eu îmi voi instrui mintea ca nici o decizie să nu fie luată decât prin credință. Și nu voi admite excepții. Voi folosi deci o minte curățită de orice frică. Este uimitor ce poate face mintea când este concentrată într-un singur punct și hotărâtă.
            În colegiu m-am hotărât să nu acționez din frică. Și s-a întâmplat că, într-o noapte, m-am trezit cu o ploaie de pietre zburând în jurul meu, în întuneric. Primul meu impuls a fost să mă ascund în spatele unui copac; dar mi-am adus aminte de hotărârea mea și atunci am rămas acolo, în câmp deschis, lăsând pietrele să cadă împrejurul meu, întors cu fața în direcția de unde veneau ele. Am fost surprins de curajul meu, căci din fire nu sunt un om prea curajos. Hotărârea mea anterioară de a nu acționa din frică m-a ajutat în acel ceas de criză. Transformă o decizie de o viață prin credință într-o atitudine permanentă de viață.

0 commenti:

Trimiteți un comentariu