Împărăţia lui Dumnezeu este mediul nostru adecvat

             Ieri am văzut că noi trebuie să acceptăm existenţa luptei în natură, care produce un eu fizic superior. Sfârşitul acestei lupte este răscumpărarea din slăbiciune şi din neadaptare. În vreme ce acceptăm această stare de lucruri, trebuie să arătăm că există primejdia de a lua legile adaptării la mediul fizic şi de a face din ele legile adaptării la un mediu moral şi spiritual. Legile luptei şi adaptării la un mediu pur fizic nu se potrivesc şi la un mediu moral şi spiritual, şi când se încearcă aplicarea lor la acest medu, se ajunge la faliment şi la confuzie. Căci lumea morală şi spirituală în care trăieşte omul îşi are propriile ei legi de adaptare şi supravieţuire. Când omul acţionează în concordanţă cu aceste legi, el supravieţuieşte şi se dezvoltă - când nu, el decade şi în cele din urmă este distrus. 

             Creştinismul, întemeiat pe legile Împărăţiei lui Dumnezeu, crede în supravieţuirea celor adaptaţi; într-un univers natural şi spiritual, moralitatea şi spiritualitate supravieţuiesc şi transmit calităţile lor morale şi spirituale generaţiei următoare. Această lege a supravieţuirii celor mai adaptaţi şi a eliminării celor neadaptaţi operează în faţa ochilor noştri.

             Mediul în care omul trebuie să se încadreze şi căruia trebuie să i se adapteze este prin urmare Împărăţia lui Dumnezeu. Când noi ne încadrăm şi ne potrivim acestei Împărăţii, noi trăim; când nu, ne autofrustrăm, căci structura propriei noastre fiinţe se deteriorează. După cuvântul Domnului Isus, noi "pierim". Aici şi acum are loc acest proces de pieire şi procesele vieţii se viciază şi se deteriorizează prin ceea ce se numeşte răul. Cineva care s-a sinucis în Anglia a lăsat în urmă sa următoarea notă explicativă: "Multe explicaţii vor fi date acţiunii mele, dar eu cred că explicaţia este aceasta; ea este rezultatul războiului civil care se dă în mine şi căruia nu-i pot pune capăt şi nu-i pot găsi soluţii." Războiul care se ducea în el era războiul cu Împărăţia, cu legile care erau înscrise în alcătuirea intimă a fiinţei sale: şi când el a intrat în război cu Împăraţia, a intrat în război cu sine însuşi. Războiului acestuia nu i se poate da o soluţie de pe baza pe care stătea el şi de aceea s-a sinucis.