Am văzut ieri că cele trei porniri elementare care sunt forţele motrice ale personalităţii sunt eul, sexul şi instinctul de turmă. Am văzut că acestea nu pot fi eradicate sau înlocuite - ele trebuie redirecţionate prin disciplinare.
Să o luăm pe prima - eul. Aceasta este pornirea fundamentală şi prima care se dezvoltă la copil. Când copilul nu este satisfăcut, el îşi manifestă nemulţumirea pe căi neplăcute. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu omul matur. Adler spune că dorinţa după putere, care este expresia eului, este pornirea primară organizatoare - totul se organizează în jurul ei.
Ei bine, ce face creştinismul cu această pornire fundamentală a eului? Încearcă el să o scoată din om şi să-l facă pe acesta lipsit de eu? Încearcă el să-l răstignească şi să-l facă lipsit de eficienţă, neputincios? Răspunsul la ambele întrebări este "Nu" ! Creştinismul crede în eu, căci eul este dat de Dumnezeu şi el nu este dat ca să fie extirpat. "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău ca pe tine însuţi." Eul sau sinea trebuie iubit tot atât de mult cât trebuie iubit aproapele, prin aceasta, sinele sau eul este afirmat şi făcut vrednic de dragoste. Este dreptul tău şi datoria ta să fii eul cel mai bun care poate exista.
Creştinismul, prin urmare, acceptă lupta pentru viaţa care se dă în natură, exprimată în supravieţuirea celui mai bine adaptat la mediu; în regiunile inferioare, cel neadaptat este eliminat. Cel ce nu excelează este exterminat. Aceasta este o lege aspră şi necruţătoare; şi unii creştini au refuzat să accepte existenţa unui astfel de proces, întrebându-se dacă un mod de supravieţuire atât de lipsit de milă poate avea ceva de-a face cu Dumnezeu. El pare a fi în totală contradicţie cu planul răscumpărării. Dar eu ajung să cred tot mai mult că acest proces necruţător este răscumpărare - el răscumpără pe cei adaptaţi mediului fizic şi îi elimină pe cei care nu sunt. Într-un mediu fizic cei mai bine dotaţi fizic supravieţuiesc şi trec mai departe generaţiilor următoare calităţile lor fizice alese. Aceasta este bine, căci dacă ar fi invers, supravieţuirea celor neadaptaţi ar sfârşi în degenerare. O generaţie ar transmite generaţiei următoare neadaptarea ei şi aşa mai departe până la dispariţie.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu