Relaxarea în prezența lui Dumnezeu

            Am văzut ieri că unul dintre cei mai rău dușmani ai omului este el însuși: el admite în viața sa lucruri pentru care nu este făcut și Îl împinge afară pe Dumnezeu, pentru care este făcut.

           


             "Aici găsim, în sfârșit,

              Diagnosticul exact al maladiei noastre 

               Care, pe scurt, e faptul că 

               Omul este lihnit de foame după cer: 

               Oamenii se nasc însetând după infinit. "

            Dar omul nu însetează numai după infinit; el însetează după cineva în centrul acelui infinit. Cineva care are inimă, căruia îi păsa, care posedă căldura prieteniei, o ființă care este infinită, bună și rascumpărătoare. Dă-i omului asigurarea aceasta, și omul va fi în stare de orice!

            Cum poate primi omul asigurarea aceasta? O fată de origine germană, căreia i se spunea întotdeauna ce trebuie să facă și să creadă, mi-a scris aceste cuvinte: "Vă rog să-mi spuneți că sunt iertată. Dacă-mi spuneți dumneavoastră că sunt iertată, atunci pot fi sigură." Eu puteam s-o asigur că este iertată, dar asigurarea dată de un om altui om este o slabă asigurare. Întreaga viață trebuie să ne asigure. Cum putem noi obține această asigurare a vieții? Haideți să facem pașii pe care îi fac psihanaliștii. Vom folosi metoda lor de lucru, dar vom ajunge la o altă sinteză, la cea pe care o realizează Hristos.

             (1) Întinde-te pe pat într-o cameră semiobscură, pune-ți un ștergar pe ochi și relaxează-te. Vorbește despre tine însuți lăsându-ți mintea absolut liberă să hoinerească în viața ta, prin trecutul tău, prin adâncul tău, cum îi place. Nu căuta să te aperi de ce-ți va spune, ci într-un mod calm, detașat, lasă să vină la suprafață orice lucru asupra căruia vezi că mintea ta revine mereu. Probabil că prima dată când te vei atinge de lucrul acela adânc îngropat, vei tresări, te vei speria. Este un punct sensibil, dureros, o teamă ascunsă, o vinovăție înăbușită. La început, s-ar putea ca nici să nu vrei să recunoști că există un punct dureros în viața ta, căci ți-ai spus de atâtea ori - la nivelul gândirii conștiente - că totul este în regulă, ți-ai construit baricade împotriva întrebărilor prea iscoditoare - "Lasă câinii să doarmă", a fost atitudinea ta. Dar acum ești hotărât să fi absolut cinstit și franc, chiar și cu tine însuți.