Am discutat până acum despre patru din cei 15 dușmani ai personalității: (1) Lipsa unei credințe și a unei loialități față de ceva dincolo de sine care să dea vieții un sens ultim, o coerență și țel; (2) Egocentrismul; (3) Mânia, resentimentele și ura; (4) Frica, îngrijorarea și anxietatea. Este timpul să trecem mai departe. (5) Un sentiment de vinovăție neabsolvită. Un asemenea sentiment are un efect distructiv asupra personalității armonioase.
Predicile de evanghelizare de odinioară puneau mare accent pe ”vină”, dar aceasta se referea în mare măsură la ceea ce ți se va întâmpla după moarte, la poziția de suflet vinovat sau nevinovat pe care o vei avea înaintea lui Dumnezeu. Spre sfârșitul secolului trecut, în Apus, aceasta n-a părut o idee corespunzătoare concepțiilor ”moderne” și în unele cercuri a fost scos din uz. Dar psihologia modernă ne invită să revenim la acest subiect. Ernest Renan, un teolog din secolul XIX-lea, a scris: ”Secolul al XX-lea va cheltui mult timp ca să scoată din coșul de gunoi ceea ce a aruncat acolo secolul al XIX-lea.” Unul dintre lucrurile pe care trebuie să le recuperăm din coșul de gunoi este tocmai necesitatea aceasta, ca natura lăuntrică a omului să fie absolvită de vină. Nu putem trăi încărcați de vină sau, mai exact, nu putem trăi cu adevărat dacă suntem încărcați de vină.
Trebuie să recunoaștem că multe idei despre vinovăție trebuie aruncate la coșul de gunoi. Este vorba de false vinovății care îi chinuiau pe mulți oameni sinceri. O mulțime de vinovății false erau aruncate asupra oamenilor – acestea trebuie alungate. De exemplu, știm că impulsurile noastre sexuale nu sunt un păcat, ele sunt o parte din viața noastră normală, sănătoasă, - toată lumea le posedă, și păcătosul și sfântul. Știm, de asemenea, că o iubire de sine normală este corectă și naturală. A acționa ca și când nu ai avea așa ceva înseamnă să trăiești în ipocrizie. Fiecare persoană normală prezintă iubire de sine și trebuie să o posede. Multe vinovății false care torturau oamenii au fost îndepărtate și ele trebuie îndepărtate, lepădate. Frica de a fi comis păcatul care nu se iartă este, de obicei, o asemenea frică falsă, căci păcatul care nu se iartă, despre care a vorbit Isus, este păcatul de a zice că Isus a avut un duh necurat, că duhul din El – Duhul Sfânt – este necurat. Rareori este comis păcatul acesta. De aceea, nu te teme că ai comis un păcat care n-are iertare.
1 commenti:
Psalmul 51:1-17
"1. Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!
2. Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!
3. Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea.
4. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta.
5. Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea.
6. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu!
7. Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada.
8. Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9. Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!
10. Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!
11. Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.
12. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa!
13. Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine.
14. Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta.
15. Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.
16. Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot.
17. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita. "
Trimiteți un comentariu