Legea satisfacției sexuale descrescânde

            Se zice că termenul englezesc ”bedlam” (care înseamnă balamuc) vine de la cuvântul Betleem: locul nașterii lui Hristos a ajuns prin degenerare să fie numele unui loc de confuzie. Oare nu s-a întâmplat chiar așa și cu viața sexuală în zilele noastre? Betleemul, simbolul nașterii Pruncului – imaginea sexului în faza sa cea mai frumoasă și mai tandră – degenerează azi într-un veritabil balamuc al frustrării și înfrângerii sexuale. De ce?

            Realitatea, prin natura ei, acționează împotriva atitudinii noastre față de sex. Noi acționăm sub legea satisfacției descrescânde – adică trebuie să investim tot mai mult pentru a obține rezultate tot mai slabe. Nici o epocă n-a pus accentul așa de mult pe viața sexuală ca epoca noastră și nici una n-a obținut satisfacții mai mici. Reținerile s-au dus. Puritanismul este pus la zid. Dar acum, când oamenii sunt liberi să facă ce le place, ei descoperă că aceste fructe sunt tare amare. Libertinajul nostru sexual începe să ne producă greață. De ce? Pentru că natura realității, care este creștină, acționează împotriva atitudinilor noastre sexuale necreștine.

            Sexul în sine nu este nici moral, nici imoral, ci amoral (neutru din punct de vedere moral). Ceea ce hotărăște dacă sexul este moral sau imoral este modul lui de folosire. Sexul este ca focul: îl poți folosi cu înțelepciune și atunci el te încălzește și-ți gătește, sau îl poți folosi nechibzuit și atunci te arde. Un mare istoric a spus: ”Un lucru ne învață istoria cu certitudine: legea morală este înscrisă în toate câte există.” Și legea aceasta morală este înscrisă în sex. Acest lucru care în sine este amoral, are o lege morală înscrisă în structura sa – există un mod imoral de a folosi sexul și un mod moral. Și acest mod de folosire morală este înscris în natura sexului.