Nesincerități – Masca

            Ne amăgim pe noi înșine dacă credem că putem să ne ascundem multă vreme după o mască și să rămânem o persoană dublă. Ori masca devine parsonalitatea noastră, ori noi devenim masca. În piesele de teatru grecești, actorii purtau o mască. Când romanii au preluat teatrul de la greci, ei au dat atât actorului, cât și măștii un singur nume – ”persona”. La început ”persona” denumea numai masca, dar la scurtă vreme numele acesta s-a extins și asupra persoanei din spatele măștii. Lucrul acesta este adevărat; tu devii ceea ce este masca. ”Nu îți pui masca pe figură, ci o imprimi în ființa ta”, a zis scriitorul Gerald Heard.

            Dacă este adevărat că masca devine parte din tine, este tot atât de adevărat că tu devii ceea ce este masca ta.

                        ”Tot timpul o mască

                        Ținea mâna-i gingașă,

                        O mască pe față,

                        Zâmbitoare și galeșă

                        Mască.

                        Mâna dibace

                        Făcea slujba tenace;

                        Doar rareori

                        Părea mâna prinsă

                        De-un tainic fior?

                        Ani și ani au trecut

                        Masca fiind feței un scut;

                        Dar să-ntreb curaj n-am avut.”

            S-a spus despre o anumită universitate că, la început, a avut ceva vin bun (anumite idei progresiste), dar când vinul a început să dea pe-afară, autoritățile au decis să salveze sticlele – aruncând vinul. Așa au făcut, și n-au mai rămas decât formele goale – aducația lor a devenit o formă goală care se întindea ca un acoperământ peste un gol. Lucrul acesta ni se poate întâmpla și nouă.