Nesincerități – dualism în noi?

      Este necesar să continuăm să descoperim aceste nesincerități, căci ele sunt ca păduchii care trebuie exterminați până la ultimul. Noi, cei ce predicăm Evanghelia – de ce o facem? Pentru a ne afișa pe noi înșine? Pentru a-i domina pe alții – mințile lor și sufletele lor, dacă nu și trupurile lor? Așteptăm noi cuvinte de aprobare la sfârșitul predicilor din partea oamenilor, mai degrabă decât aprobarea lui Dumnezeu în cămăruța ascunsă? Oare cei ce ne plătesc ne și dictează ce să le spunem? Ne întocmim noi predica în așa fel încât să placă celor ce o ascultă, pentru a le câștiga astfel simpatia și dărnicia? Ne este oare nouă teamă să-l ofensăm pe donatorul bogat, fără însă să ne fie teamă să ofensăm propria noastră conștiență?

            Un predicator negru s-a dus la o biserica să țină o predică de probă. La sfârșitul serviciului, unul dintre membrii bisericii s-a apropriat de el și i-a zis: ”Frate, a fost o predică minunată; ceea ce ne întrebăm noi acum este aceasta: trăiești tu după cum predici?” Ferice de cel ce face așa, căci atunci vorbirea lui și trăirea lui sunt cu putere; altminteri ele se anulează una pe alta. Un pastor mi-a spus odată: ”Eu sunt ca un conducător de tren care anunță toate stațiile de pe o linie, dar nu se oprește la nici una din ele”.

            Unii recunosc că există acest dualism în ei: ”Eu am opinii, dar le numesc convingeri”, îmi spunea un suflet sincer. Un altul exprima acest dualism în felul următor: ”Eu m-am pocăit deoarece eram atât de mândru încât nu doream să ajung să-mi cer iertare după aceea”. Un păcat, mândria, îl împiedica de la alte păcate!

            Stăteam de vorbă cu un general de frunte ale unei anumite țări. Era plin de amărăciune și de critici la adresa celorlalți creștini. Am bănuit că sub acea amărăciune se ascundea interesul de a-și masca propria sa viață spirituală în ruină; așa că l-am oprit din invectivele lui cu cuvintele lui Isus către Petru, atunci când acesta a întrebat: ”Doamne, dar cu acesta ce va fi?” – ”Ție ce-ți pasă, tu vino după Mine”. Orice ar face altcineva, lucrul acesta nu te va scuza pe tine; ”tu vino după Mine”. Generalul însă a continuat și mai rău ca înainte. Eu l-am oprit cu aceleași cuvinte. Atunci el și-a lovit genunchiul cu palma și mi-a zis: ”Ei bine, m-ai prins”.