Se pare că la scurtă vreme după ce Marcu și-a scris Evanghelia, s-a întâmplat un accident cu manuscrisul și finalul a fost rupt și s-a pierdut. Manuscrisul a rămas numai până la capitolul 16, versetul 8, inclusiv. Multe manuscrise care au ajuns până la noi conțin această Evanghelie numai până la versetul acesta. Alte manuscrise adaugă finalul pe care noi îl găsim în Bibliile noastre (final care este pus în paranteze pentru că este adăugat numai în unele manuscrise). În alte manuscrise găsim alte finaluri, mai scurte. Să presupunem pentru o clipă, că noi n-am avea celelalte Evanghelii care ne povestesc Învierea și Înălțarea și că ne-ar fi rămas Evanghelia după Marcu terminându-se cu capitolul 16, versetul 8, prin cuvintele: ”Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.” Învierea a avut loc, întreaga acțiune de mântuire s-a încheiat, cea mai luminoasă veste care a ajuns vreodată la urechea omenească era în posesia ucenicilor, dar ei ”n-au spus nimănui, nimic, căci se temeau.” Să presupunem că Evanghelia ar fi rămas aici, s-ar fi terminat aici. Cu ucenicii având vestea cea bună, dar fiind încătușați de frică – iar întreaga mișcare paralizată de teamă. Să presupunem că ei nu au trăit experiența Rusaliilor, care au risipit această frică printr-o nouă înviorare a resurselor lor lăuntrice. Cât de olog, cât de nesatisfăcător, cât de departe de nevoia umană ar fi rămas creștinismul, dacă Evanghelia s-ar fi oprit înainte de Rusalii! Și totuși, acesta este stadiul la care se opresc credincioșii astăzi! Cu luminoasa Veste Bună încredințată lor, ei se opresc pe cale, căci ”se tem” – se tem de ce? De tot – că n-ar avea suficiente resurse, că n-ar avea destulă putere să răspundă la toate nevoile omului – pe scurt, se tem de ei înșiși și de alții.
Cineva a explicat lipsurile creștinismului în felul următor: ”Nivelul actual al creștinismului și-a epuizat energiile abordând problemele actuale. El trebuie să-și reînnoiască energiile la un nivel superior pentru a recăpăta o funcționalitate adecvată.” Acest nivel superior nu este altceva decât puterile Rusaliilor ca sursa noastră de energie.
Creștinii care nu au o doctrină clară și o practică vie a părtășiei cu Duhul Sfânt sfârșesc în pesimism și în disperare – căci ”se tem”. Creștinismul lor se aseamănă cu starea disperată a ucenicilor dintre răstignire și înviere - starea lor din prima și a doua zi, dar nu și din a treia zi. Ei reprezintă o Evanghelie ruptă, un mesaj al frustrării în locul unui mesaj al rodirii.
1 commenti:
Ioan 19
"38. Dupa aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat sa-i dea voie sa ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci si a luat trupul lui Isus.
39. Nicodim, care la inceput se dusese la Isus noaptea, a venit si el si a adus o amestecatura de aproape o suta de litri de smirna si de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Isus si L-au infasurat in fasii de panza de in, cu miresme, dupa cum au obicei iudeii sa ingroape.
41. In locul unde fusese rastignit Isus era o gradina; si in gradina era un mormant nou, in care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din pricina ca era ziua Pregatirii iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Isus. "
Ioan 20
"19. In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor si le-a zis: "Pace voua!"
20. Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul.
21. Isus le-a zis din nou: "Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi."
22. Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: "Luati Duh Sfant! Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine vor fi tinute." "
23. Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine, vor fi tinute."
Trimiteți un comentariu