Căutaţi să aveţi o inimă largă

Cuvântul Săptămânal, Iulie 2012 (3)

  -Zac Poonen

În 1 Împăraţi 3:16-28 avem un exemplu al înţelepciunii lui Solomon. Într-una din zile, două prostituate s-au înfăţişat înaintea lui pentru a li se face dreptate. Trăiau în aceeaşi casă şi au născut fiecare câte un bebeluş. Într-o noapte, una din ele s-a rostogolit accidental peste copilul ei, în timp ce dormea, şi l-a omorât. Când a realizat ce se întâmplase, a schimbat imediat bebeluşul ei cu cel viu. Dimineaţa, când cealaltă femeie a realizat la rândul ei ce i se făcuse, şi-a cerut înapoi copilul viu. Atunci s-a iscat între ele o ceartă, având drept temei cui aparţinea, de fapt, copilul viu? Cum urma să hotărască Solomon într-o situaţie ca aceasta? Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune. Solomon a propus ca bebeluşul cel viu să fie tăiat în două şi fiecărei femei să i se dea câte o jumătate. Prima femeie, al cărei copil era de fapt, a spus: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!”. A doua femeie, însă, a spus: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!” Imediat, toată lumea şi-a dat seama cine era mama adevărată. Atunci Solomon a spus: „Daţi celei dintâi copilul cel viu…” Tot Israelul a auzit despre această judecată şi oamenii s-au temut de împărat pentru că vedeau că Dumnezeu îi dăduse înţelepciune.

Iată cum putem aplica astăzi înţelepciunea lui Solomon: să presupunem că doi fraţi lucrează împreună într-o biserică şi încep să se certe între ei. Unul dintre ei împarte biserica în două şi se retrage cu propriul grup. Este el mama cea adevărată? Categoric nu! Mama adevărată ar spune: „Nu. Nu diviza biserica. Poţi avea singur întreaga biserică.”

Niciodată să nu desparţi o biserică de credincioşi. Este mult mai bine să părăseşti biserica întreagă, să te retragi singur, să mergi în altă parte şi să începi o lucrare cu totul nouă, fără să determini o scindare în prima biserică. Dumnezeu te va binecuvânta. Dacă Dumnezeu doreşte să-ţi dea ţie acea biserică spre conducere, pentru că tu ai fi „mama adevărată”, El poate chiar s-o omoare într-o zi pe „cealaltă femeie” şi să-ţi dea ţie copilul. El l-a omorât pe Saul şi i-a dat lui David împărăţia. Şi astăzi El poate face asemenea lucruri. Du-te şi lucrează în altă parte. Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dea totul din mâna Lui. Niciodată să nu apuci singur sau să dezbini.

Acesta este principiul pe care eu însumi l-am urmat ori de câte ori nu am fost de acord cu conducerea unei biserici. Nu am încercat să împart biserica, să-i iau pe unii să mă urmeze. Am mers în altă parte şi am spus: „Doamne, ajută-mă să încep încă o dată totul de la început. Dă-mi un alt copil. Pentru acela, nu mă voi lupta.” Şi pot mărturisi astăzi că, datorită acelei atitudini, Dumnezeu m-a binecuvântat cu prisosinţă în lucrarea mea. De aceea v-aş recomanda s-o adoptaţi şi voi.

În capitolul 4:29: „Şi Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune şi foarte multă pricepere şi o inimă deschisă, ca nisipul care este pe ţărmul mării” (traducerea Biblia Bucureşti 2001). Amintiţi-vă că Solomon era un bărbat foarte tânăr. Aşadar, tinerii Îi pot cere lui Dumnezeu să le dea toate aceste daruri menţionate aici. Nu numai înţelepciune, pricepere şi cunoştinţe multe, ci de asemenea şi „o inimă deschisă, ca nisipul care este pe ţărmul mării”. Aceasta înseamnă (pentru noi) o inimă largă ce-i poate cuprinde pe toţi oamenii lui Dumnezeu care sunt ca nisipul de pe ţărmul mării (Geneza 22:17).

Să ne gândim la un frate care aparţine altei denominaţiuni, nefiind de acord cu noi în privinţa botezului în apă sau a vorbirii în limbi; dar Dumnezeu îl primeşte. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, dă-mi o inimă deschisă să-l primesc prietenos – chiar dacă nu lucrează cu mine sau nu e de acord cu mine.” Îmi doresc să am tot atâţia fraţi şi tot atâtea surori câţi copii are Dumnezeu!

Să ne gândim la un copil al lui Dumnezeu care are o convingere diferită de a noastră cu privire la o anumită chestiune. Putem accepta acea persoană? Mi-aduc aminte când a venit odată o soră să se boteze şi care purta nişte bijuterii de aur. Acum, eu am o convingere că aurul n-ar trebui purtat de către credincioşi. Aceasta este propria mea înţelegere a versetelor 1Timotei 2:9 şi 1Petru 3:3. Iar această soră purta aur. S-o botez sau nu? În acel moment, Domnul mi-a pus o întrebare: „Poţi spune că Eu am primit-o?” Şi eu am spus: „Doamne, atât cât văd eu, ea este cu adevărat născută din nou, deci, Tu ai primit-o.” Atunci Domnul mi-a spus: „Cum poţi respinge o persoană pe care eu am primit-o?” Astfel că am botezat-o – cu aurul ei cu tot! Ea poate primi mai târziu lumină cu privire la acea chestiune; dar nu este treaba mea s-o judec. Vreau să-i accept pe toţi aceia pe care Dumnezeu i-a primit – chiar dacă convingerile lor sunt diferite de ale mele.

Îmi amintesc cum, altă dată, Domnul m-a întrebat cu privire la o anumită situaţie: „Cât timp ţi-a luat să înţelegi această chestiune?” Am recunoscut că îmi luase câţiva ani. Atunci de ce să nu pot avea răbdare cu acea persoană care avea nevoie de timp să înţeleagă la rândul ei acea chestiune?

Cu toţii avem nevoie de o inimă deschisă. Când suntem tineri, tindem să fim zeloşi şi înguşti la minte, înguşti la inimă, acceptându-i numai pe aceia care sunt de acord cu noi asupra fiecărei chestiuni. Mi-e ruşine să spun că eu am fost aşa când eram tânăr. A fost una din multele atitudini prosteşti pe care le-am avut. Dar, pe măsură ce am îmbătrânit şi L-am cunoscut mai bine pe Domnul, am descoperit că aveam nevoie de o inimă largă.