Al patrulea dușman: frica

                Am văzut până acum 3 dintre cei 15 dușmani ai personalități umane. Trecem acum la al patrulea: îngrijorarea, anxietatea, frica.

            Aproape fiecare rău este un bine pervertit. Îngrijorarea, anxietatea și frica sunt un bine pervertit. Există în noi un instinct de a privi înainte, de a planifica, de a gândi cum să facem față unor situații posibile, înainte ca ele să se fi întâmplat. Această capacitate de prevedere este unul dintre darurile care îl disting pe om de animal. Animalul ajunge repede într-o fundătură; omul însă înaintează spre zări infinite.

            Capacitatea de a prevedea, de a planifica, de a preveni este puterea care ne ridică din ”este” și ne transpune în ”poate fi”, și acesta este secretul progresului. Voința de a trăi nu trebuie proiectată numai în ”acum”, ci și în ”vom fi”. Trebuie să fim stăpâni atât pe astăzi, cât și pe mâine. Isus l-a lăudat pe ispravnicul care a văzut că vine furtuna și înainte ca aceasta să-l prindă, și-a aranjat socotelile, apoi Isus adaugă: ”Fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii” (Luca 16:8). Lipsa unei planificări inteligente ne face prizonierii lui astăzi, în loc de a fi pionieri ai zilei de mâine.

            Creștinii, mai mult decât oricine altcineva, sunt oameni cu o vedere în perspectivă. Ei plănuiesc cum să trăiască astăzi, cum să trăiască mâine și cum să trăiască pentru veșnicie. Și planifică lucrul acesta pentru toți oamenii, căci nu numai că privesc departe, dar au și o privire largă. Ideea că creștinul este un nătâng nepăsător atent doar la clipa de față din cauză că îi este frică să privească la ziua de mâine este falsă. Noi suntem chemați să-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru, cu toată mintea, rațiunea și inteligența noastră și o parte a minții noastre este prevederea. De aceea, creștinul trebuie să cultive această calitate a planificării inteligente.

Pași finali pentru înfrângerea resentimentelor

            (10) Caută ca în fiecare zi să-i faci un bine persoanei împotriva căreia nutrești resentimente. Topește-i ura și opoziția prin bunăvoința ta. 

 Un student japonez și unul chinez studiau în aceeași universitate, și japonezul avea o puternică aversiune față de chinez. Dar când japonezul s-a îmbolnăvit, chinezul i-a cumpărat și i-a adus de mâncare în fiecare zi. Acest fel de atenție a zdrobit dușmănia japonezului, și cei doi au devenit apoi buni prieteni. 

            Un soț și o soție se certau în permanență. Cearta începea de obicei de la radio. Ea dorea muzică, el dorea știri. El într-o zi a fost schimbat, lăsându-L pe Dumnezeu în sufletul lui mic. Când a venit acasă și au ajuns la tensiune, s-a dus la radio și-a pus... muzică. Soția lui s-a uitat la el cu uimire și i-a spus: "Dar este ora buletinului de știri". "Da, știu, dar m-am gândit că ție ți-ar plăcea mai mult să asculți muzică". Ea abia își putea crede urechilor și în cele din urmă, apreciind gestul lui, s-a dus la radio și l-a pus pe buletinul de știri! Din acel moment s-a rezolvat problema dintre ei, gândindu-se fiecare mai întâi la celălalt.

            (11) Fii în lăuntrul tău prea bucuros și prea mare ca să fi dușmanul cuiva. Fii atât de preocupat de bunăvoință, încât să nu mai ai loc pentru reavoință. Dr. George Carver, marele savant și om evlavios care și-a câștigat faima prin descoperirile sale în domeniul chimiei puse în serviciul fermierilor din sudul SUA, a fost rugat de cineva să spună numele universității care l-a acceptat ca student și apoi, descoperind că este negru, nu l-a mai acceptat la cursuri. El a refuzat, dând din mână, ca și când lucrul acesta ar fi fost un fleac. El avea ceea ce cineva a numit: "Pacea care întrece nu numai neînțelegerea, ci și înțelegerea". Cineva i-a zis: "Nu cred că dvs. știți când sunteți insultat". La care el a răspuns: "Eu nu caut insultele și prin urmare nu le văd". Când Domnul Isus și-a vestit lucrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4:16-19), a citit din cartea proorocului Isaia până când a ajuns la cuvintele: "și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru" (Isaia 61:1-2). Înainte de a citi aceste cuvinte, el a închis cartea. Fă și tu la fel. Lasă răzbunarea în seama lui Dumnezeu. Folosește doar bunăvoința mântuitoare.

Iubeşte-i pe oameni pentru ceea ce ar putea deveni

            Continuăm să urcăm pe scara ce ne scoate afară din groapa resentimentelor şi a urii.

            (7) Dacă, analizând bine, vei găsi puţine lucruri pe care le-ai putea iubi şi admira la persoana împotriva căreia ai resentimente, atunci iubeşte-o şi admir-o pentru ceea ce ar putea să devină. Nu este nevoie să devii necinstit în gândire şi să-ţi placă cu orice preţ ce face cineva. Dar acum, că eşti creştin, eşti legat să-i iubeşti pe oameni aşa cum îi iubeşte Hristos şi El îi iubeşte nu pentru ceea ce au fost şi sunt, ci pentru ceea ce pot fi. Dragostea ta devine în acest fel reală şi răscumpărătoare.

            (8) Dacă are loc cumva o izbucnire neaşteptată şi, în consecinţă, o rupere a relaţiilor, stabileşte-ţi regulă să rezolvi neînţelegerile imediat. Nu le lăsa să se răcească şi să devină astfel rigide în gând şi în atitudine. Isus a zis: "Caută de te împacă de grabă cu pârâşul tău". Aceasta este o învăţătură sănătoasă atât din punct de vedere psihologic, cât şi moral. Cunosc o pereche care are o căsnicie minunată. Probabil că unul dintre secretele căsniciei lor este că au decis, când s-au căsătorit, să nu părăsească niciodată camera în care s-a produs o neînţelegere până când nu au clarificat şi împăcat lucrurile. Dificultăţile lor, deci, se sfârşesc întotdeauna în hohote de râs, deoarece niciunul dintre ei nu poate ieşi din cameră până când n-au ajuns la o înţelegere. Ei devin prizioneri ai propriului lor angajament şi nu au altă ieşire decât prin bună înţelegere.

            (9) Vezi dacă nu cumva există o motivaţie serioasă a lucrurilor care ţi-au produs ţie resentimentul. Un chirurg foarte vestit vedea roşu în faţa ochilor ori de câte ori vedea vreun muncitor de la canalizare. Încetineala şi neglijenţa lor îl călcau pe nervi şi el a dezvoltat foarte repede un complex, aşa că ori de câte ori îi vedea îi se înroşea faţa şi urechile. Apoi, într-o zi, el i-a observat la sfârşitul programului şi i-au văzut punându-şi uneltele deoparte cu aceeaşi încetineală. "Hei, şi-a zis el, oamenii aceştia suferă de subnutriţie, de lipsă de vitamine şi de paraziţi." Atunci   s-a gândit cum să-i ajute şi a început o lucrare de reabilitare a acestor oameni. Şi ajutându-i pe ei, el s-a ajutat pe sine, deoarece în scurt timp i-a dispărut complexul care-l făcea să roşească. La baza resentimentului său era o cauză serioasă, care, înlăturată, a făcut să dispară şi efectul.

Dizolvă resentimentele în rugăciune și în apreciere

            Ne continuăm pașii pe calea scăpării de resentimente și ură.

(3) Ori de câte ori se pomenește numele persoanei împotriva căreia ești tentat să ai resentimente, sau ori de câte ori îți vine în minte numele acelei persoane, soptește o rugăciune pentru ea. Întâmpină fiecare resentiment lăuntric cu un baraj de rugăciune. S-a spus despre John Farman, un misionar sfânt, că toate gândurile sale despre prietenii lui se transformau în rugăciune. Fă-ți o regulă în gândirea ta, ca în mod invariabil toate gândurile despre dușmanii reali sau imaginari să devină rugăciuni pentru ei. Fă ca mintea ta să înțeleagă lucrul acesta și nu admite nici o excepție. Vei descoperi în curând că nu mai ai nici un dușman, deoarece nu mai ai dușmănie. Rugăciunea dizolvă dușmănia, așa cum anumite bacterii dizolvă murdăria și curăță astfel apa.

            (4) Spune tot binele pe care îl știi despre persoana sau persoanele cu care ești în relații rele. E mai mult ca probabil că sunt foarte multe lucruri bune în acele persoane. Concentrează-ți gândirea asupra acelor lucruri în loc să ți-o concentrezi asupra lucrurilor care ți-au produs resentimente. Rezultatul va fi, după toate probabilitățile, că binele va contrabalansa răul atât de mult încât te vei trezi gândindu-te tot mai mult la partea bună, dominantă și tot mai puțin la partea rea, nesemnificativă.

            (5) Când trebuie într-adevăr să vorbești despre greșelile unei persoane, nu spune: ”Nu-mi place persoana aceea.”  Mai degrabă spune: ”Nu-mi plac anumite lucruri la persoana aceea și iată care sunt acestea. Iar după ce ai spus lucrurile respective, continuă spunând: ”Dar îmi plac la el sau la ea următoarele lucruri.” Sfârșește întotdeauna cu o notă pozitivă. O gândire negativă creează o persoană negativă și invers. Dacă le-am pomenit de mai multe ori pe soacre într-un mod critic, dați-mi voie să-mi termin gândul despre ele numindu-le ”mame ale iubirii”, cum le-a numit odată o tânără pereche de căsătoriți.

            (6) Adu-ți aminte că, de fapt, concentrarea asupra defectelor altora este de obicei un mecanism de autoapărare. Făcând așa încerci de fapt să te ridici pe tine în sus, împingându-i pe ei în jos. Dar nu vei reuși. Găsind în gândul tău greșeli la alții, creezi în tine greșeli mai mari, devii o personalitate sensibilă și critică, mai rea ca aceea pe care o critici la alții.

Baza resentimentelor: un eu nepredat

                În timp ce motivul central și fundamental pentru care trebuie să iertăm pentru rănile ce ni le-au pricinuit alții este faptul că Dumnezeu ne-a iertat pe noi și, deci, noi Îl urmăm pe Dumnezeu ca și copii ai Lui, există și motive relativ minore și anumite tehnici pe care trebuie să le folosim ca să ne tratăm resentimentele.

            (1) Adu-ți aminte că la baza celor mai multe resentimente stă un eu nepredat, un eu hipersensibil. Faptul că am fost în stare să reținem și să păstrăm un resentiment dovedește că în noi există un eu hipersensibil, din cauză că el nu este predat voii lui Dumnezeu. Când suntem predați lui Dumnezeu, noi respingem resentimentele așa cum o piele sănătoasă respinge germenii bolilor. Dacă nu există o boală lăuntrică șă dacă nu există o leziune în piele, germenii bolilor nu pot găsi în noi o bază de atac. Astfel, când resentimentele au câștigat o poziție în noi, acest fapt dovedește că există în noi un eu sensibilizat și, ca o rană deschisă, el a devenit un mediu de cultură în care resentimentele pot prinde rădăcini și pot crește. Păstrează rezerve față de un eu care poate nutri resentimente – probabil că este un eu îmbolnăvit de egocentrism.

            (2) Întreabă-te dacă nu cumva resentimentele tale s-au născut din gesturi, insulte sau jigniri imaginare. Un egocentric îți poate imagina că un grup de oameni vorbesc despre el, când de fapt ei vorbesc despre orice numai despre el nu; el poate interpreta acțiuni și vorbe în sensuri nicidecum intenționate – poate fi în permanență în căutare de atitudini jignitoare din partea celorlalți și le va găsi din belșug – în propria sa imaginație. Un om sensibil, tocmai prin atitudinea mintală proprie, îi va face pe ceilalți să ia o atitudine nenaturală, pe care el o va interpreta apoi ca jignire intenționată. El uită însă că propria sa sensibilitate egocentrică a fost cea care a creat în alții atitudinile împotriva cărora acționează acum.

            Adu-ți aminte că ”dacă ai o așchie pe umăr, este mai mult ca probabil ca ea să se fi desprins din grinda de deasupra.”

A ierta în Numele lui Hristos

Poate că acum îți zici: ”Dacă nu aceastea sunt căile de a înfrânge resentimentele și ura, atunci care este adevărata cale?” Un tânăr chinez a venit la mine la sfârșitul unei predici, m-a privit în ochi și mi-a zis: ”Te rog să mă înveți cum să-i iubesc pe japonezi!” Sabia cuvântului îl străpunsese adânc și ajunsese la rădăcina problemei lui. Un armean mi-a spus același lucru: ”Cum să-i iert pe turci?”

N-am putut decât să-i spun cum a fost în stare o fată armeancă să-l ierte pe un turc. Ea și fratele ei fuseseră atacați de un turc pe stradă și ea a scăpat sărind peste un zid, dar fratele i-a fost ucis în mod barbar sub ochii ei. Fata era asistentă medicală și mai târziu, lucrând în spital, a recunoscut într-unul dintre pacienți pe ucigașul fratelui ei. Primul gând a fost: râzbună-te! Turcul era foarte bolnav, atârnând între viață și moarte. Cea mai mică neglijență ar fi fost suficientă ca  să-i provoace moartea și n-ar fi știut nimeni. Omul era cu totul în mâinile ei. Dar în loc să se răzbune, ea a hotărât să-l ierte în Numele lui Hristos. A luptat pentru viața lui și a câștigat, ajutându-l să se însănătoșească.

Când turcul era în covalescență, fata i-a spus cine era. Acesta s-a uitat la ea cu uimire și i-a zis: ”Atunci de ce nu m-ai lăsat să mor când eram în mâinile tale?” ”N-am putut, pur și simplu n-am putut, căci eu sunt creștină și Domnul meu Și-a iertat dușmanii când aceștia Îl răstigneau. Trebuie să fac la fel, în Numele Lui.” ”Atunci”a zis turcul cu uimire, ”dacă aceasta înseamnă a fi creștin, vreau să fiu și eu!”

Poți face și tu ce-a făcut armeanca: poți să ierți în Numele lui Hristos. Nu contează câtă nedreptate ți s-a făcut! În Numele Lui și pentru Numele Lui, tu poți ierta nedreptatea și răul și poți să ai doar bunăvoință față de cei ce ți-au greșit. Nu este ușor, dar poate fi realizat cu ajutorul Lui.

Alte sugestii pentru felul în care nu trebuie să tratăm resentimentele

Ieri am luat în considerare două moduri în care nu trebuie să încercăm să tratăm resentimentele și urile și anume suprimarea și exprimarea.

            A te suprima înseamnă a crea o tumoare în adâncul ființei noastre inconștiente, iar a le exprima înseamnă a crea un abces în relațiile noastre cu alții. Mai mult, dacă le-o vom spune altora ”de la obraz”, este foarte probabil că ne vom pierde obrazul!

            (3) Nu ne este de mare folos să încercăm să fugim de împrejurările care ne produc resentimente. Un medic l-a găsit pe unul dintre pacienții săi nervos, fără somn, prăbușit din punct de vedere psihic. El l-a întrebat dacă ceilalți din casă sunt sănătoși și fericiți și pacientul a răspuns afirmativ. Dar apoi, în treacăt, el a adăugat că nu se împacă prea bine cu soacra lui. Aceasta  era de fapt punctul în conflict. Medicul l-a obligat pe pacient să plece cu soția sa în concediu, departe de soacră. Era o metodă bună, dar nu suficientă, căci deși urma o perioadă de relaxare și de scădere a tensiunii, aceasta va crește din nou și inima se va împietri la gândul întoarcerii acasă la vechea situație. Remediul este, deci, temporar și prin urmare și destinderea este temporară.

(4) Alte descărcări bune, dar nu suficient de bune. Ca exemplu, doamna care zice: ”Când sunt plină de resentimente, mă duc la pian și mi le bat cu furie în sonatele lui Mozart, cerându-mi scuze de la marele compozitor.” O astfel de acțiune dă o ușurare temporară și acționează ca un canalizator al simțurilor, dar nu merge la rădăcina răului.     

(5) Soluția nu stă nici în a ne analiza în gând aceste resentimente. Aceasta nu face decât să le mărească. Ele vor pătrunde în toate domeniile vieții și vor strica totul. O femeie mi-a spus că atunci când intră în cămăruța ei să se roage, singurul lucru pe care îl poate face este: ”să-mi rumeg resentimentele.” Timpul de meditație și de rugăciune nu făcea altceva decât să aducă la suprafață ceea ce exista permanent în sufletul ei – o jignire nevindecată.

Toate acestea sunt încercări de a vindeca suprafața unei tumori. Și a vindeca doar suprafața tumorii este un act foarte primejdios, căci răul continuă să acționeze în profunzime. Otrava trebuia extrasă și neutralizată în mod radical.